Cum facem față toanelor și comportamentului recalcitrant
Între vârsta de 2 și 4 ani aproape toți copiii se lasă pradă așa-ziselor “toane”,crize de furie necontrolată,când este imposibil să te mai înțelegi cu ei.În timpul acestora,ei pot să arunce jucăriile și alte obiecte și se pot da și cu fundul de pământ.
Astfel de izbucniri provoacă îngrijorare-ba chiar și teamă-părinților,dar ele sunt o parte firească a procesului de creștere.Tratate cu calm se sting repede,fără urmări de durată asupra copilului.Cam pe la vârsta de 5 ani,majoritatea copiilor depășesc stadiul toanelor.
Aceste crize,precum și comportamentul refrectar care le însoțește sunt un indiciu că,pentru prima oară,copilul își dă seama de faptul că este un individ separat de ceilalți,care poate să-și exprime preferințele și aversiunile proprii.Cu toate acestea,el nu a învățat încă să ajungă la compromisuri;ori de câte ori ceva stă împotriva voinței sale,apare și un potențial conflict.
Cum faceți față toanelor
Trebuie să înțelegeți că acestea nu sunt o dovadă de neascultare și nici de rea-voința,ci sunt parte a procesului prin care copilul se adaptează la lumea din jur.Este inutil să încercați să-l faceți să asculte,să-l certați sau să-l pedepsiți.
Păstrați-vă un calm deplin,plecând din cameră,dacă este necesar,pentru ca furia copilului să se consume singură.Nu vă lăsați atras într-o confruntare deschisă a voințelor,fiindcă furia dumneavostră nu va face decât s-o alimenteze pe a lui.Faceți apel la rațiunea de adult pentru a evita conflictele-distrăgându-l pe copil de pildă,făcându-l să râdă sau recurgând la unele șiretlicuri inofensive,pentru a-l determina să facă ceea ce doriți de la el.
Foarte obișnuite sunt izbucnirile legate de hrană.Nu-l siliți pe copil să mănânce;câtă vreme are la dispoziție mâncare,el nu va flămânzi.Nu vă faceți griji cu apariția unei crize de furie în public.Opinia străinilor nu contează.
În orice criză de furie,copilul se relaxează și puteți din nou să va înțelegi cu el atunci când s-a convins că s-a făcut ascultat.Până când ajungeți în acel stadiu,tot ce puteți face,este să aveți răbdare.
Cereți sfatul medicului de familie dacă vă surprindeți reacționând violent la toanele copilului sau dacă ele vă irită atât de mult încât nu vă mai puteți bucura de compania acestuia.